Fata Lunei

Fata Lunei


Iarna isi lasase mantia asupra orasului, facand sa se vada doar fumuri negricioase care ieseau din hornurile caselor.La marginea unui sat, o casa saracacioasa care mai, mai cadea din temelii, se avanta si ea prin peisaj.La unul dintre geamuri o fata alba la fata, cu parul negru ca taciunele si ochii verzi ca iarba abia iesita dupa o iarna grea, se uita la miile de fulgi care cadeau fara sfarsit.Din spatele ei aparu o mana negricioasa care ii tulbura linistea fetei.Aceasta intra fara sa mai zica nimic in urmatoarea camera.Ea avea inca 9 frati si surori si familia ei statea intr-o casa cu numai 2 camere.Era o dezordine de nedescris si fetei I se facu scaraba de familia ei si de locul unde statea.Multi din fratii ei dormeau in beci iar parintii dormeau pe jos.Fiindca era cea mai mica, ei ii oferisera spatiul cel mai mare, unde poti avea companie….mai exact spus, in pod.
*
Limba mica a ceasului arata ora 1 dimineata insa fata era convinsa ca nu merge nici ceasul.Cobora tiptil pe scari sa vada daca parintii ei dorm, si iesi in data pe usa,afara, fara sa se mai uite inapoi daca nu cumva se trezise cineva.Gerul isi facu imediat prezenta in corpul ei, din cauza ca hainele ei fusesera de prea multe ori carpite.Nici macar nu vru sa se intoarca sa isi ia ceva mai gros, convinsa ca e ceva acolo sus pe campie.Merse ce merse, si ajunse.Insa de acolo nu se vedea decat cateva luminite a catorva case, care acum stateau si chefuiau, deoarece era Ajunul.Dezamagita ca nu era nimic deosebit, se intoarse, insa vazu luna care era plina si rotunda ca o chifla.Imediat fetei i se facu foame, dar imediat isi lua gandul de la mancare punandu-si o dorinta la luna.
“Te rog luna, acum ca e Ajunul vreau sa imi indeplinesti si mie o dorinta, daca nu e cu suparare.Mi-as dori, ca sa traiesc si eu acolo pe cer…si tu sa-mi fii mama si Soarele tata…Stelele sa-mi fie prietene si planetele surori.Multumesc ca m-ai ascultat.”Fata termina ce a avut de spus si pleca in data spre casa.Cand deschise usa, toata casa era intoarsa cu susul in jos.Tatal ei cand vazu ca e teafara si nevatamata, in loc sa o ia in brate, o lua de o ureche si ii dadu o bataie zdravana.Fata isi puse mainile la ochi si fugi sus in asa zisa camera ei.Se uita prin tavanul care era un pic spart si vazu luna.
“Sper sa iti ti promisiunea……sper ca o sa fiu acolo…..sper…..” si fata nu apuca sa isi termine ce avea de zis ca si adormi si visa la noua ei familie.

*

Cand se trezi, totul era alb in jurul ei, si era foarte liniste.Pe ea avea rochita mult visata si parul ei era atat de curat si frumos incat puteai sa iti bagi degetele in el de cate ori vrei ca nu ramai cu ele incalcite.De departe un cal alb cu un calaret in armura sosi.Barbatul intise mana catre fata facandu-I semn cu capul sa urce.Fara nici o ezitare, fata urca pe cal si acesta o lua la goana ca un fulger.Dupa catva timp fata ajunse intr-un regat, unde nu exista noapte sau zi, decat atunci cand venea unul dintre parintii ei acolo.Acum noaptea se lasa, semn ca Luna sosea pe meleaguri.Calul se opri si se transforma intr-un vulture, lansandui pe cei doi acolo.Barbatul, acum nu mai purta armura, ci era imbracat intr-un frumos costum de elf.Urechile lui erau asa de lungi si ascutite incat puteai sa te intepi in ele.Fata rupse tacerea.
-Unde suntem?intreba sfiioasa
-Esti acasa. acesta zambi si o lua de mana facandusi drum printer florile care inflorisera la pasirea fetei pe pamant.Omul o duse intr-o camera cu un pat mare regesc si un dulap frumos, exact ca in basme.Fata se arunca in el si incepu sa se foiasa prin el.O femeie intra in camera ei.Fata, speriata imediat sari si isi indrepta spatele.
-Fata mamei…cum te simti?spuse cu o voce blanda.
-Bine….dumneavoastra sunteti Luna?zise sfiioasa
-Luna….a da…Luna….poti sa-mi zici mama….
-Bine…si fata isi lasa capul in jos, de rusine.Luna ii lasa o scrisoare fara sa ma zica nimic si pleca.Fata, fericita ca in sfarsit are ce si-a dorit, se aseza in pat si deschise scrisoarea, unde scria:

“Bine ai venit draga mea in regatul nostru.
Astazi, cand voi sosi si eu in regat, te vom
Boteza, derpt fiica noastra si iti vom pune un
Nume.Servitorul tau te va aduce la ora
Potrivita.

Al tau tata,Soarele.

Fata entuziasmata, merse la dulap si se uita prin el, intrebanduse ce sa poarte.Inauntru erau rochite, came mai decare mai frumoase.Fata cu greu se hotara, si isi alese o rochita roz, si isi prinse parul in codite, dupa care isi puse o coronita.Servitorul sau ciocani mai intai la usa, si dupa intra.
-Domnita, sunteti chemata la sala mare.Va coi conduce eu…
-Sigur, si fata se intoarse si se duse langa el.Servitorul era mai mare decat ea cu vreo trei capete si inca ceva.In drum spre sala, fata observa ca pe jos erau petale de trandafiri roz si cand se uita mai bine, vazu ca toti erau desculti, numai ea era incaltata.In cele din urma ajunsera.Camera era frumoasa, cu o culoare de nedescries.Toata imparatia era adunata acolo.In mijloc era un cazan din aur cu smaralde rosii ca sangele, unde clocotea apa.Fata ingrazita ca s-ar putea fierbe in acel lighean, s-a intors fara sa mai zica nimic.Insa din spate o pazeau toate stelele si erau atat de multe incat nu aveai loc sa arunci un ac.
Dupa cateva ore, care pentru ea inseamnau cateva minute, au aparut si parintii ei adoptivi.Luna avea o haina lunga argintie, incat daca te uitai bine la ea puteai vedea cerul si celelalte planete.Acum ca se uita la haina isi dete seama ca surorile ei nu erau aici.Probabil nu o placeau din cauza ca era sora lor adoptiva.
-Stai linistita, spuse calm Soarele.Inca nu le poti vedea.si acesta isi puse mana care era calda, pe umarul ei.
-De ce?si inghiti in sec.
-Deoarece inca nu ai puterea sa le vezi.
Din fundul camerei se auzi o melodie ca de mort.Un popa veni langa ea cantant ceva ce nu putea intelege.O lua de subrat si o ridica cu o putere incredibila…..si o arunca in cazan.Fata tipa ingrozita de caldura pe care o emana apa clocotita si simtea cum pielea I se topeste ca ceara.In cele din urma tipetele sfarsira urmate de o tacere fara de sfarsit.
Din cazan se inalta o fata frumoasa ca Soarele si delicate ca Luna.Parul blond ii cadea pe umeri ca un fir de matase.Ochii ei, acum erau albastrii ca cerul, iar urechile ei erau ca cele de elf.Acum intelegea ce canta melodia…..”Un nou inceput….Un nou Rasarit….Din apele marii o perla s-a nascut….”Cu toate ca auzea versurile, ea nu le intelegea.

*

Deschise ochii si se vazu in camera ei.Noaptea se lasase peste meleaguri, ceea ce insemna ca era numai Luna acasa.Se ridica usor din pat si ajunse la usa, pe care o deschise usor de frica sa nu scartaie.Ajunse pe holul lung care parea ca nu se mai termina….”Ce sa fac?”se intreba ingrijorata.Isi puse mana la cap.Simtea ca incetu cu-ncetu capul ii bubuie de durere.Facu cativa pasi si ajunse langa o camera, de unde aparu o fata bloda, inalta si frumoasa.De frica fata isi puse mainile la ochii si dupa cateva minute de zbenguit isi dete seama ca fata blonda o imita.
-Ce faci?o intreba o voce suava, ca de miere.
-L-luna…..uhmm….fata asta ma urmareste, adica ma imita.
Intr-o secunda Luna si ajunse langa ea si isi puse mana pe umarul ei.
-E…..e o oglinda…zise ea
-Intradevar rase Luna.Acum dute la culcare fiindca maine o sa ai o zi grea.O sa iti prezint doua dintre surorile tale dragi….pe Marte si Venus…..acum dute la culcare.Luna se apleca si o pupa pe frunte.Avea un miros dulce, ca de flori.Fata merse in camera ei si imediat auzi un bazait ca de albina.Deschise ochii nervoasa si observa ca déjà era ziua….oare chiar atat de repede trecuse noaptea?
-Buna!Eu sunt Marte….fata se intinse si o pupa pe obraz.Si ea mirosea a flori…mai degraba a panselute si trandafiri.Fata ei era alba si draguta…imediat se duse sa ia o cana cu apa.Mergea atat de frumos, ca un fotomodel pe podium….parca dansa si miscarile ei nu erau bruste ca la hip hop sau R&B si altele erau ca la un tango, vals.
-Vrei o cana de apa?zise ea.
-Da….multumesc.
Usa se auzi deschizanduse si dupa ea aparu o fata uratica, care avea fata ca un chioc….putea fi asemanata cu o pasare.
-Buna…..ciripi ea…..eu sunt Venus
-Buna…eu sunt…sunt…”O Doamne nu stiu cum ma cheama…”
-Tu esti Rosetta….a spus Marte…
“Rosetta…”Fetele amutira dintr-o data de parca auzisera ceva.Parca ceva le chema.Ramasasera cu ochii in gol si ascultau…ce ascultau?Nici eu nu stiu dar dupa cateva minute isi revenira suspicios.
-Noi trebuie sa plecam…zise Venus…si imediat ce terminara de zis au si disparut.Rosetta s-a dat jos din pat hotarata sa se imbrace in ceva frumos sis a iasa sa ia o gura de…aer….A deschis dulapul si a ramas uimita.Toate rochitele acelea roz pufoase si frumoase disparusera.Nu mai avea decat niste bluze subtiri frumoase de asemenea,fustite mini, panataloni scurti….lucruri de vara.Asa ca s-a gandit ea bine si a combinat niste lucruri.Si-a luat o bluza maronie fara bretele, si o bluza fara fata si spate numai cu maneci lungi, o fustita mini, si o bratara care si-a prinso pe pulpa piciorului.Cand sa deschida usa ceva de sus ii cazu in cap.Erau niste aripioare de inger…..aratau super insa nu stia unde sa si le puna si le-a pus in cap.Arata de-a dreptul crazy….